- D-nule Pitic... trebuie sa plecam! Sa ajutam Narnia! incercand sa explice Anita
-S-o credeti voi! Trebuie sa traim si noi! zise el ursuz!
-Aslan ne-a trimis! striga DannyTotul fu pe o fractiune de secunda! Piticul le taie funiile de la mana si ii azvarlii afara!Le zise copiilor ca ramas-bun:
-Gasiti-l Driada Artemia !Va va ajuta!
Copiii au mers mult prin padurile Narniei, pana la un castel imens! Parea parasit de mult timp, insa din el se auzea un sunet bizar! Daca ati citit celelalte 7 volume, veti stii ca era vorba despre nimeni-altul ca vestitul nostru castel, Cair Paravel! Sunetul era gratios, linistitor! Anita, care iubea muzica linistita, se lasa purtata de valul muzicii! Ajunsa inauntru, vazu un fel de femeie, care plutea pe aer! Era o Driada!
- Artemmia?
-Ahh... nu SUNT Driada!Nu mai merit acest nume! zise ea si a scos din nou suntetul acela, care trebuia sa fie plans!
-Eu sunt Anita! Sunt o fata! Si am venit din vointa lui Aslan, cu prietenul meu, Danny! Trebuie sa ajutam cumva Narnia! Apoi am fost capturati de un pitic, care ne-a zis de tine!Zi-mi, acum, ce s-antamplat!In ochii verzi ai Driadei se citira niste lacrimi amare!
-Eu am distrus Narnia!zise ea si izbucnii in plans! Aveam datoria de a anunta regele si regina de la atacurile Calormenilor! Dar eu, m-am aventurat in padure, si am baut apa dintr-o fantana! Fiind vrajita, am adormit, tocmai cand Calormenii au ajuns! I-au luat din senin pe regele Carlos si regina Esmeralda...si asta a fost! Calormenii ne-au pus sa platim ca bir 100 de oameni pe luna ... si...
-Si te-ai inchis aici sa plangi?intreba pe un ton apasat Anita! Inteleg... ai gresit... si iti pare rau... dar pana la a ajunge sa bocesti intr-o incapere, fara sa ne ajuti sa scoatem Narnia din situatia asta... e muult de parcurs! Acum vino! se indulcii ea! Sa ii spunem lui Danny de tine!
